Hospice Emanuel din Oradea

   „Despre noi: organizaţie caritabilă, neguvernamentală, care are ca activitate principală îngrijirea paliativă a pacienţilor adulţi şi copii diagnosticaţi cu boală incurabilă avansată din municipiul Oradea şi localităţile învecinate. Fundaţia Hospice urmăreşte şi influenţarea practicilor locale prin promovarea filozofiei hospice şi a principiilor de îngrijire paliativă în rândul profesioniştilor şi a publicului larg.
 
Misiune si viziune
  
   Scopul nostru este să asigurăm servicii specializate de îngrijire paliativă în mod nediscriminatoriu, persoanelor diagnosticate cu boli oncologice avansate din comunitatea noastră. De asemena, urmărim să influenţăm practicile locale prin promovarea principiilor de îngrijire paliativă în rândul profesioniştilor medicali şi a publicului larg.
   Misiune: să asigurăm în spiritul dragostei şi compasiunii creştine, o calitate optimă de viaţă persoanelor diagnosticate cu boli incurabile cu prognostic limitat, care îşi au domiciliul  în Oradea sau localităţi învecinate.” sursa

   Ce spun beneficiarii, vedeți aici.
    
   ”Experiența bolii și a spitalizării repetate și prelungite poate avea efecte traumatizante asupra copilului. Pornind de la premisa că toți copiii au nevoi fundamentale – cum este nevoia pentru bunăstare fizică, nevoia de a iubi și de a fi iubit, nevoia de a cunoaște și nevoia de a se simți competent, intervenția psihologică poate sprijini copilul chiar și în cele mai critice evenimente. Deseori frații și surorile copiilor bolnavi experimentează la rândul lor o serie de schimbări și emoții negative intense, specialiștii descriind condiția acestora ca „trăirea în umbră”. Copiii adulților bolnavi de cancer trec printr-o criză și printr-o serie de experiențe cu potențial traumatizant, iar în absența unor intervenții specializate, aceștia pot dezvolta o serie de tulburări emoționale și de comportament, ajungându-se în unele cazuri la manifestări de inadaptare și tulburare de stres posttraumatic chiar și în viața adultă. Specialiștii în domeniul îngrijirii psihosociale propun o serie de intervenții care pot facilita copingul adecvat, una dintre cele mai eficiente modalități fiind jocul, atât cel obișnuit și mai ales cel terapeutic.
   Proiectul de Ludoterapie „Jocul de-a doctorul nu-i o joacă” vizează minimalizarea distresului emoțional și a anxietății pacienților pediatrici diagnosticați cu o boală limitantă de viață în stadiu avansat și a copiilor cu un frate sau părinte ce suferă de o boală amenințătoare de viață, prin intermediul unor activități terapeutice prin joc. Participanții vor beneficia de sesiuni individuale de joc terapeutic, structurat de către terapeut în scopul comunicării cu copilul și facilitării măiestriei asupra experiențelor dificile de viață. Prin activitățile planificate de joc medical, copiii pot participa activ într-un proces de învățare, pot înțelege mai bine ceea ce li s-a întâmplat sau pot anticipa corect procedurile medicale iminente.
   Obiectivele activităților variază, incluzând: comunicarea diagnosticului și a prognosticului, educația cu privire la tratament și creșterea complianței, facilitarea relațiilor pozitive cu cadrele medicale, autoexprimarea emoțională, modelarea unui coping adaptativ, intervenții asupra imaginii de sine corporale, a stimei de sine sociale scăzute și depresiei, intervenții asupra furiei, anxietății și fobiilor relaționate cu boala și spitalul, dezvăluirea adopției (în cazul solicitării părintelui înaintea decesului), pregătirea psihologică pentru sfârșitul vieții, dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme, de comunicare și socializare, facilitarea reintegrării școlare și sociale pentru supraviețuitori.” sursa

 "O prietenă a murit de leucemie la 31 de ani şi a lăsat în urmă o fetiţă de 4 ani. Am văzut nemijlocit că asemenea bolnavi au multe nevoi, pe lângă cele strict medicale", povesteşte Marinela, devenită directoarea executivă a fundaţiei. Ei oferă sprijin chiar şi atunci când nici măcar familiile, doborâte de greutăţi, nu mai ştiu ce să facă. Altfel, bolnavii de cancer în stadiu terminal ar fi lipsiţi de ajutor, căci îngrijiri specializate mai există doar în două mici secţii paliative, cu câteva paturi. Cu o echipă formată dintr-un medic full-time, un psiholog, trei asistente medicale pentru adulţi, două pentru copii şi doi asistenţi sociali, fundaţia ajută în fiecare an peste 200 de bolnavi din Oradea şi judeţ, voluntarii parcurgând chiar şi 50 de kilometri până la domiciliul unora dintre aceştia.
   Din 1999, Hospice ia în grijă şi copii. Nu numai pe cei suferinzi de cancer, ci şi pe cei cu malformaţii congenitale, SIDA şi alte boli cu prognostic limitat. "Pe copii îi îngrijim încă din perioada în care sunt spitalizaţi, dar apoi, după externare, continuăm să ne ocupăm de ei şi acasă. Mergem şi la aniversările lor, povestim, ne jucăm. Facem cât mai multe lucruri împreună", explică Annamaria Boroş, una dintre asistentele medicale ale fundaţiei, care a rămas singura din judeţ specializată în îngrjiri paliative la domiciliu.
   Deşi materialele sanitare sunt scumpe, unele chiar exorbitante, îngrijirea e în totalitate gratuită. "Primim de la CAS doar 8% din necesarul de cheltuieli, dar în rest ne descurcăm din donaţii de la firme şi oameni cu suflet mare. Ne-am înfiinţat să-i ajutăm pe alţii", spune, simplu, femeia.
   Pentru a-i face să uite de boală chiar şi pentru câteva ore, echipa Hospice îi adună pe bolnavi la sediu, pentru socializare, dar şi pentru diverse activităţi artistice. "Am îngrijit o doamnă care 
a vrut neapărat să facă singură două obiecte artizanale, pe care să le lase familiei în amintirea ei", spune asistenta Annamaria Boroş. Uneori, voluntarii le fac şi câte o surpriză pacienţilor. "O profesoară nu ieşise din casă de 6 luni. Ne-a spus că vrea să mai vadă o dată copiii jucându-se în parc şi, fireşte, am scos-o, cum-necum, ca să-i îndeplinim dorinţa", îşi aminteşte Marinela. De asemenea, Hospice găzduieşte anual o tabără de vară, destinată bolnavilor de orice vârstă.
   Dăruiţi şi pasionaţi, membrii fundaţiei au o muncă deloc uşoară, misiunea lor fiind să rămână alături de fiecare pacient până în ultima clipă. "Am îngrijit o fetiţă cu leucemie de când avea 12 ani. După trei ani de tratament părea că se făcuse bine, dar la 17 ani boala a revenit puternic. Pe când alte adolescente vor haine sau bijuterii, ea îşi dorea de ziua ei doar o perucă... ", spune, emoţionată, Annamaria, povestind despre o tânăra care, înainte să moară la doar 20 de ani, îi devenise una din cele mai bune prietene. sursa cu articolul complet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu