Se afișează postările cu eticheta să luăm exemplu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta să luăm exemplu. Afișați toate postările
Această jucărie din Israel îi ajută pe copiii ucraineni să facă față traumelor de nedescris - acum și pe copiii evrei
În timpul celui de-al doilea război din Liban, un psiholog clinician israelian a descoperit puterile lui Hibuki. Acum, cățelușul de pluș, cu brațe lungi și o expresie tristă, oferă o ușurare imediată copiilor din Ucraina: "Copiii nu pot aștepta, într-o lună va fi prea târziu"
Faceți cunoștință cu Hibuki: un câine de pluș cu membre lungi și o expresie tristă care are puteri uimitoare de vindecare pentru copiii care au supraviețuit traumelor uluitoare. Când psihologul clinician Dr. Shai Hen-Gal a început să caute o modalitate de a ajuta copiii israelieni prin trauma celui de-al doilea război din Liban, nu și-a imaginat niciodată că proiectul va avea o viață proprie. Astăzi, Hibuki, al cărui nume se traduce aproximativ prin "Huggy" (Îmbrățișare) în ebraică, este un instrument critic care îi ajută pe copiii ucraineni să facă față traumei războiului în curs.
"Primul lucru pe care îl fac copiii atunci când iau o păpușă Îmbrățișare", spune Hen-Gal, "este să-l lase să-i îmbrățișeze". Copiii se leagă imediat de marionetă, spune el. "Întrebi copilul cum se simte și el spune – este trist. Și apoi îl întrebi de ce, iar el își proiectează sentimentele asupra marionetei. De exemplu va spune: "Trag în casa lui Îmbrățișare" sau "Îmbrățișare se teme că se va întâmpla ceva cu tatăl său".
Copiii simt că se pot sprijini pe Îmbrățișare, explică Hen-Gal. "Le oferim păpușa cadou și le spunem: «Trebuie să ai grijă de el. Dacă se sperie noaptea, ajută-l să adoarmă. Calmează-l și du-l la grădiniță sau la școală." Copiii își asumă un rol activ, ceea ce facilitează un tip de auto-liniștire. În loc să se concentreze asupra propriilor anxietăți, ei își concentrează atenția în altă parte. Am descoperit că copiii care au primit păpușa suferă mai puțină anxietate și depresie. Cu cât au mai multă grijă de marionetă, cu atât se simt mai bine."
Această păpușă a fost atinsă în mod clar de mâna lui Dumnezeu.
Raza de acțiune a Hibuki s-a extins, pentru a trata 100.000 de copii din Sderot și comunitățile de frontieră din Gaza.
Cățelul trist a ajuns și în Japonia, după țunami. Singura diferență este că dezastrele provocate de om provoacă copiilor o suferință mai mare. Când trauma este cauzată de un dezastru natural, ca în cazul unui tsunami, nu te simți ca și cum cineva încearcă în mod deliberat să te rănească.
Google Translate funcționează așa:
În Google translate alegeți varianta pentru traducerea saiturilor, introduceți linkul în dreptunghiul Site și dați clic pe săgeata din cercul albastru; vă apare saitul tradus.
Un licean voluntar la SMURD a salvat viaţa unei femei
- Nu trebuie! Nu o las să moară! este discuţia dintre Vlad şi persoanele care au văzut-o pe femeie căzând lângă staţia de autobuz din Buzău, redată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) pe facebook. Așa l-a găsit echipajul medical. Încă îi aplica bătrânei manevrele salvatoare, însă tot nu reușise să îi repornească inima. În tot acest timp, mai multe persoane erau adunate în jurul lor.
-Bravo, copile! I-ai salvat viața! Unde ai învățat să acorzi primul ajutor?
- Sunt voluntar SMURD!
O tânără voluntară ISU ajută refugiații
În linkul de jos este povestea Anei Chelba, o tânără voluntară ISU Suceava, care ajută refugiații în Vama Siret.
De două luni de când a început războiul din Ucraina, Ana este prezentă în vamă pentru a-i ajuta pe ucrainenii care trec granița în România.
Ana-Andreea Chelba este din Vicovu de Sus și a ales să ajute fără vreo compensație materială, deși ar fi putut să stea în sânul familie, alături de părinți și cei șase frați.
Sursa (unde puteți citi tot articolul).
Ziua internaţională a copilului bolnav de cancer - 15 februarie
Cu toate că au de luptat din greu cu boala care le macină trupul, zeci de copii diagnosticaţi cu cancer s-au aflat sâmbătă la Era Park din Oradea, unde timp de câteva ore au râs, s-au jucat, s-au bucurat de viaţă. Printre aceştia s-au aflat şi adevăraţi învingători, copii care au reuşit să supravieţuiască acestei maladii crunte.
Fundaţia Hospice, în colaborare cu Asociaţia "Protejaţi Copiii!" a Spitalului Municipal "Dr. Gavril Curteanu", a organizat sâmbătă, la Era Shopping Park, un eveniment menit să marcheze Ziua internaţională a copilului bolnav de cancer. 15 februarie a fost declarată Zi internaţională a copilului cu cancer în anul 2002, de către Confederaţia internaţională a părinţilor cu copii bolnavi de cancer, care reuneşte organizaţii ale părinţilor cu copii bolnavi din 78 de ţări.
De aici.
Fundaţia Hospice, în colaborare cu Asociaţia "Protejaţi Copiii!" a Spitalului Municipal "Dr. Gavril Curteanu", a organizat sâmbătă, la Era Shopping Park, un eveniment menit să marcheze Ziua internaţională a copilului bolnav de cancer. 15 februarie a fost declarată Zi internaţională a copilului cu cancer în anul 2002, de către Confederaţia internaţională a părinţilor cu copii bolnavi de cancer, care reuneşte organizaţii ale părinţilor cu copii bolnavi din 78 de ţări.
De aici.
Două eleve sunt voluntare SMURD
Au doar 18 ani, dar nu au limite în a face bine! Diana și Teodora au devenit voluntare SMURD încă de pe băncile liceului: „Acum mai avem încă o familie: echipa ISU Suceava!”
Tinerele au un vis comun: să urmeze Medicina! În afară de antrenamentele și intervențiile zilnice, se pregătesc pentru admiterea la facultate și-și gestionează timpul la minut. De doi ani, echipa ISU Suceava a devenit pentru fiecare „a doua familie”, e locul în care merg în fiecare zi, chiar și în timpul vacanțelor școlare.
În doi ani de voluntariat, au participat la peste 300 de intervenții, de la incendii la descarcerări și au învățat că „atunci când pleci la un caz, nu știi unde ajungi”.
sursa, sursa video
Ion Ţiriac spune "N-am de gând să fiu cel mai bogat om din cimitir"
Hospice Emanuel din Oradea
„Despre noi: organizaţie caritabilă, neguvernamentală, care are ca activitate principală îngrijirea paliativă a pacienţilor adulţi şi copii diagnosticaţi cu boală incurabilă avansată din municipiul Oradea şi localităţile învecinate. Fundaţia Hospice urmăreşte şi influenţarea practicilor locale prin promovarea filozofiei hospice şi a principiilor de îngrijire paliativă în rândul profesioniştilor şi a publicului larg.
Misiune si viziune
Scopul nostru este să asigurăm servicii specializate de îngrijire paliativă în mod nediscriminatoriu, persoanelor diagnosticate cu boli oncologice avansate din comunitatea noastră. De asemena, urmărim să influenţăm practicile locale prin promovarea principiilor de îngrijire paliativă în rândul profesioniştilor medicali şi a publicului larg.
Misiune: să asigurăm în spiritul dragostei şi compasiunii creştine, o calitate optimă de viaţă persoanelor diagnosticate cu boli incurabile cu prognostic limitat, care îşi au domiciliul în Oradea sau localităţi învecinate.” sursa
Ce spun beneficiarii, vedeți aici.
”Experiența bolii și a spitalizării repetate și prelungite poate avea efecte traumatizante asupra copilului. Pornind de la premisa că toți copiii au nevoi fundamentale – cum este nevoia pentru bunăstare fizică, nevoia de a iubi și de a fi iubit, nevoia de a cunoaște și nevoia de a se simți competent, intervenția psihologică poate sprijini copilul chiar și în cele mai critice evenimente. Deseori frații și surorile copiilor bolnavi experimentează la rândul lor o serie de schimbări și emoții negative intense, specialiștii descriind condiția acestora ca „trăirea în umbră”. Copiii adulților bolnavi de cancer trec printr-o criză și printr-o serie de experiențe cu potențial traumatizant, iar în absența unor intervenții specializate, aceștia pot dezvolta o serie de tulburări emoționale și de comportament, ajungându-se în unele cazuri la manifestări de inadaptare și tulburare de stres posttraumatic chiar și în viața adultă. Specialiștii în domeniul îngrijirii psihosociale propun o serie de intervenții care pot facilita copingul adecvat, una dintre cele mai eficiente modalități fiind jocul, atât cel obișnuit și mai ales cel terapeutic.
Proiectul de Ludoterapie „Jocul de-a doctorul nu-i o joacă” vizează minimalizarea distresului emoțional și a anxietății pacienților pediatrici diagnosticați cu o boală limitantă de viață în stadiu avansat și a copiilor cu un frate sau părinte ce suferă de o boală amenințătoare de viață, prin intermediul unor activități terapeutice prin joc. Participanții vor beneficia de sesiuni individuale de joc terapeutic, structurat de către terapeut în scopul comunicării cu copilul și facilitării măiestriei asupra experiențelor dificile de viață. Prin activitățile planificate de joc medical, copiii pot participa activ într-un proces de învățare, pot înțelege mai bine ceea ce li s-a întâmplat sau pot anticipa corect procedurile medicale iminente.
Obiectivele activităților variază, incluzând: comunicarea diagnosticului și a prognosticului, educația cu privire la tratament și creșterea complianței, facilitarea relațiilor pozitive cu cadrele medicale, autoexprimarea emoțională, modelarea unui coping adaptativ, intervenții asupra imaginii de sine corporale, a stimei de sine sociale scăzute și depresiei, intervenții asupra furiei, anxietății și fobiilor relaționate cu boala și spitalul, dezvăluirea adopției (în cazul solicitării părintelui înaintea decesului), pregătirea psihologică pentru sfârșitul vieții, dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme, de comunicare și socializare, facilitarea reintegrării școlare și sociale pentru supraviețuitori.” sursa
"O prietenă a murit de leucemie la 31 de ani şi a lăsat în urmă o fetiţă de 4 ani. Am văzut nemijlocit că asemenea bolnavi au multe nevoi, pe lângă cele strict medicale", povesteşte Marinela, devenită directoarea executivă a fundaţiei. Ei oferă sprijin chiar şi atunci când nici măcar familiile, doborâte de greutăţi, nu mai ştiu ce să facă. Altfel, bolnavii de cancer în stadiu terminal ar fi lipsiţi de ajutor, căci îngrijiri specializate mai există doar în două mici secţii paliative, cu câteva paturi. Cu o echipă formată dintr-un medic full-time, un psiholog, trei asistente medicale pentru adulţi, două pentru copii şi doi asistenţi sociali, fundaţia ajută în fiecare an peste 200 de bolnavi din Oradea şi judeţ, voluntarii parcurgând chiar şi 50 de kilometri până la domiciliul unora dintre aceştia.
Din 1999, Hospice ia în grijă şi copii. Nu numai pe cei suferinzi de cancer, ci şi pe cei cu malformaţii congenitale, SIDA şi alte boli cu prognostic limitat. "Pe copii îi îngrijim încă din perioada în care sunt spitalizaţi, dar apoi, după externare, continuăm să ne ocupăm de ei şi acasă. Mergem şi la aniversările lor, povestim, ne jucăm. Facem cât mai multe lucruri împreună", explică Annamaria Boroş, una dintre asistentele medicale ale fundaţiei, care a rămas singura din judeţ specializată în îngrjiri paliative la domiciliu.
Deşi materialele sanitare sunt scumpe, unele chiar exorbitante, îngrijirea e în totalitate gratuită. "Primim de la CAS doar 8% din necesarul de cheltuieli, dar în rest ne descurcăm din donaţii de la firme şi oameni cu suflet mare. Ne-am înfiinţat să-i ajutăm pe alţii", spune, simplu, femeia.
Pentru a-i face să uite de boală chiar şi pentru câteva ore, echipa Hospice îi adună pe bolnavi la sediu, pentru socializare, dar şi pentru diverse activităţi artistice. "Am îngrijit o doamnă care
a vrut neapărat să facă singură două obiecte artizanale, pe care să le lase familiei în amintirea ei", spune asistenta Annamaria Boroş. Uneori, voluntarii le fac şi câte o surpriză pacienţilor. "O profesoară nu ieşise din casă de 6 luni. Ne-a spus că vrea să mai vadă o dată copiii jucându-se în parc şi, fireşte, am scos-o, cum-necum, ca să-i îndeplinim dorinţa", îşi aminteşte Marinela. De asemenea, Hospice găzduieşte anual o tabără de vară, destinată bolnavilor de orice vârstă.
Dăruiţi şi pasionaţi, membrii fundaţiei au o muncă deloc uşoară, misiunea lor fiind să rămână alături de fiecare pacient până în ultima clipă. "Am îngrijit o fetiţă cu leucemie de când avea 12 ani. După trei ani de tratament părea că se făcuse bine, dar la 17 ani boala a revenit puternic. Pe când alte adolescente vor haine sau bijuterii, ea îşi dorea de ziua ei doar o perucă... ", spune, emoţionată, Annamaria, povestind despre o tânăra care, înainte să moară la doar 20 de ani, îi devenise una din cele mai bune prietene. sursa cu articolul complet.
Misiune si viziune
Scopul nostru este să asigurăm servicii specializate de îngrijire paliativă în mod nediscriminatoriu, persoanelor diagnosticate cu boli oncologice avansate din comunitatea noastră. De asemena, urmărim să influenţăm practicile locale prin promovarea principiilor de îngrijire paliativă în rândul profesioniştilor medicali şi a publicului larg.
Misiune: să asigurăm în spiritul dragostei şi compasiunii creştine, o calitate optimă de viaţă persoanelor diagnosticate cu boli incurabile cu prognostic limitat, care îşi au domiciliul în Oradea sau localităţi învecinate.” sursa
Ce spun beneficiarii, vedeți aici.
”Experiența bolii și a spitalizării repetate și prelungite poate avea efecte traumatizante asupra copilului. Pornind de la premisa că toți copiii au nevoi fundamentale – cum este nevoia pentru bunăstare fizică, nevoia de a iubi și de a fi iubit, nevoia de a cunoaște și nevoia de a se simți competent, intervenția psihologică poate sprijini copilul chiar și în cele mai critice evenimente. Deseori frații și surorile copiilor bolnavi experimentează la rândul lor o serie de schimbări și emoții negative intense, specialiștii descriind condiția acestora ca „trăirea în umbră”. Copiii adulților bolnavi de cancer trec printr-o criză și printr-o serie de experiențe cu potențial traumatizant, iar în absența unor intervenții specializate, aceștia pot dezvolta o serie de tulburări emoționale și de comportament, ajungându-se în unele cazuri la manifestări de inadaptare și tulburare de stres posttraumatic chiar și în viața adultă. Specialiștii în domeniul îngrijirii psihosociale propun o serie de intervenții care pot facilita copingul adecvat, una dintre cele mai eficiente modalități fiind jocul, atât cel obișnuit și mai ales cel terapeutic.
Proiectul de Ludoterapie „Jocul de-a doctorul nu-i o joacă” vizează minimalizarea distresului emoțional și a anxietății pacienților pediatrici diagnosticați cu o boală limitantă de viață în stadiu avansat și a copiilor cu un frate sau părinte ce suferă de o boală amenințătoare de viață, prin intermediul unor activități terapeutice prin joc. Participanții vor beneficia de sesiuni individuale de joc terapeutic, structurat de către terapeut în scopul comunicării cu copilul și facilitării măiestriei asupra experiențelor dificile de viață. Prin activitățile planificate de joc medical, copiii pot participa activ într-un proces de învățare, pot înțelege mai bine ceea ce li s-a întâmplat sau pot anticipa corect procedurile medicale iminente.
Obiectivele activităților variază, incluzând: comunicarea diagnosticului și a prognosticului, educația cu privire la tratament și creșterea complianței, facilitarea relațiilor pozitive cu cadrele medicale, autoexprimarea emoțională, modelarea unui coping adaptativ, intervenții asupra imaginii de sine corporale, a stimei de sine sociale scăzute și depresiei, intervenții asupra furiei, anxietății și fobiilor relaționate cu boala și spitalul, dezvăluirea adopției (în cazul solicitării părintelui înaintea decesului), pregătirea psihologică pentru sfârșitul vieții, dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme, de comunicare și socializare, facilitarea reintegrării școlare și sociale pentru supraviețuitori.” sursa
"O prietenă a murit de leucemie la 31 de ani şi a lăsat în urmă o fetiţă de 4 ani. Am văzut nemijlocit că asemenea bolnavi au multe nevoi, pe lângă cele strict medicale", povesteşte Marinela, devenită directoarea executivă a fundaţiei. Ei oferă sprijin chiar şi atunci când nici măcar familiile, doborâte de greutăţi, nu mai ştiu ce să facă. Altfel, bolnavii de cancer în stadiu terminal ar fi lipsiţi de ajutor, căci îngrijiri specializate mai există doar în două mici secţii paliative, cu câteva paturi. Cu o echipă formată dintr-un medic full-time, un psiholog, trei asistente medicale pentru adulţi, două pentru copii şi doi asistenţi sociali, fundaţia ajută în fiecare an peste 200 de bolnavi din Oradea şi judeţ, voluntarii parcurgând chiar şi 50 de kilometri până la domiciliul unora dintre aceştia.
Din 1999, Hospice ia în grijă şi copii. Nu numai pe cei suferinzi de cancer, ci şi pe cei cu malformaţii congenitale, SIDA şi alte boli cu prognostic limitat. "Pe copii îi îngrijim încă din perioada în care sunt spitalizaţi, dar apoi, după externare, continuăm să ne ocupăm de ei şi acasă. Mergem şi la aniversările lor, povestim, ne jucăm. Facem cât mai multe lucruri împreună", explică Annamaria Boroş, una dintre asistentele medicale ale fundaţiei, care a rămas singura din judeţ specializată în îngrjiri paliative la domiciliu.
Deşi materialele sanitare sunt scumpe, unele chiar exorbitante, îngrijirea e în totalitate gratuită. "Primim de la CAS doar 8% din necesarul de cheltuieli, dar în rest ne descurcăm din donaţii de la firme şi oameni cu suflet mare. Ne-am înfiinţat să-i ajutăm pe alţii", spune, simplu, femeia.
Pentru a-i face să uite de boală chiar şi pentru câteva ore, echipa Hospice îi adună pe bolnavi la sediu, pentru socializare, dar şi pentru diverse activităţi artistice. "Am îngrijit o doamnă care
a vrut neapărat să facă singură două obiecte artizanale, pe care să le lase familiei în amintirea ei", spune asistenta Annamaria Boroş. Uneori, voluntarii le fac şi câte o surpriză pacienţilor. "O profesoară nu ieşise din casă de 6 luni. Ne-a spus că vrea să mai vadă o dată copiii jucându-se în parc şi, fireşte, am scos-o, cum-necum, ca să-i îndeplinim dorinţa", îşi aminteşte Marinela. De asemenea, Hospice găzduieşte anual o tabără de vară, destinată bolnavilor de orice vârstă.
Dăruiţi şi pasionaţi, membrii fundaţiei au o muncă deloc uşoară, misiunea lor fiind să rămână alături de fiecare pacient până în ultima clipă. "Am îngrijit o fetiţă cu leucemie de când avea 12 ani. După trei ani de tratament părea că se făcuse bine, dar la 17 ani boala a revenit puternic. Pe când alte adolescente vor haine sau bijuterii, ea îşi dorea de ziua ei doar o perucă... ", spune, emoţionată, Annamaria, povestind despre o tânăra care, înainte să moară la doar 20 de ani, îi devenise una din cele mai bune prietene. sursa cu articolul complet.
Terapia cu iepuri
Iepurii blânzi și drăgălași pot fi folosiți pentru copiii și oamenii care trec prin dureri sufletești, depresii, pentru cei cu autism etc.
Am primit-o pe Betsy cu o săptămână înainte de moartea mamei mele și cu mai puțin de două luni înainte de nunta mea. Mama mea a fost cea mai bună prietenă a mea, iar pierderea ei a fost unul dintre cele mai grele lucruri cu care am avut de-a face în viață. Mi s-a părut ca viata mea s-a ruinat. Singurul motiv pentru care m-am trezit dimineața era că știam că nu pot lăsa acest iepuraș în vârstă de șase luni să moară de foame. Betsy mi-a simțit durerea și s-a ridicat pe canapea și a stat lângă mine. Nu m-ar părăsi și în ea am găsit puterea de a începe să mă vindec.
În acel moment lucram pentru Aurora Health Care și știam că avem animale de terapie și credeam că dacă Betsy mă poate ajuta pe mine, cu siguranță ar putea ajuta pe ceilalți care au nevoie. Studiile arată că iepurii pot fi animale de terapie mai bune decât câinii, deoarece iepurii sunt mai puțin intimidanți. Copiii, în special, tind să vadă câinii ca animale de joacă, ceea ce îi stimulează, iar iepurii ca animale liniștite, ceea ce este liniștitor.
Am trecut prin întregul proces de certificare și în noiembrie 2013, Betsy a devenit un iepure terapeutic. Am început să facem vizite la Spitalul de Psihiatrie la care am lucrat, apoi am extins la alte spitale, case de îngrijire medicală, universități. Și am făcut evenimente comunitare cu copii cu autism și adulți și copii provocați mental.
În decembrie 2013, mă gândeam să am un prieten pentru Betsy. Când am ajuns la adăpost, Walter stătea în colț, speriat, tremurând. Avea șase luni și știam că trebuie să vină acasă cu noi. În timp ce mă uitam prin acte, când am ajuns acasă, am observat că s-a născut exact în ziua în care mama a murit. El a fost darul meu foarte special de Crăciun de la ea. Ne-a trebuit destul timp să-l obișnuiam pe Walter, dar pe 5 martie 2016, Walter a trecut testul de certificare. Acum aveam doi din cei patru iepuri de terapie certificați de Pet Partners în statul Wisconsin.
Una dintre poveștile mele preferate era când eram lângă un lac și am luat o ceașcă de cafea, o femeie a venit la mine și a întrebat dacă ar putea face o fotografie cu Walter și Betsy, afirmând că fiica ei ar fi atât de fericită. Ea a spus că iepurele nostru a salvat viața fiicei sale. După ce a văzut-o pe Betsy, ea le-a cerut părinților săi un iepure. Au ieșit și au adoptat unul, iar fetița a devenit mai optimistă, are grijă de iepuraș și pare să aibă o viziune mai pozitivă asupra vieții. (Pentru copii pot fi potriviți și cobaii, numiți și porcușori de Guineea).
Imaginile au fost oferite de Ronald McDonald House, Health Heelers, fotografia MilPAWkee și Jenn Eckert.
După moartea mamei mele, am descoperit puterea terapiei cu iepuri
de Jenn EckertAm primit-o pe Betsy cu o săptămână înainte de moartea mamei mele și cu mai puțin de două luni înainte de nunta mea. Mama mea a fost cea mai bună prietenă a mea, iar pierderea ei a fost unul dintre cele mai grele lucruri cu care am avut de-a face în viață. Mi s-a părut ca viata mea s-a ruinat. Singurul motiv pentru care m-am trezit dimineața era că știam că nu pot lăsa acest iepuraș în vârstă de șase luni să moară de foame. Betsy mi-a simțit durerea și s-a ridicat pe canapea și a stat lângă mine. Nu m-ar părăsi și în ea am găsit puterea de a începe să mă vindec.
În acel moment lucram pentru Aurora Health Care și știam că avem animale de terapie și credeam că dacă Betsy mă poate ajuta pe mine, cu siguranță ar putea ajuta pe ceilalți care au nevoie. Studiile arată că iepurii pot fi animale de terapie mai bune decât câinii, deoarece iepurii sunt mai puțin intimidanți. Copiii, în special, tind să vadă câinii ca animale de joacă, ceea ce îi stimulează, iar iepurii ca animale liniștite, ceea ce este liniștitor.
Am trecut prin întregul proces de certificare și în noiembrie 2013, Betsy a devenit un iepure terapeutic. Am început să facem vizite la Spitalul de Psihiatrie la care am lucrat, apoi am extins la alte spitale, case de îngrijire medicală, universități. Și am făcut evenimente comunitare cu copii cu autism și adulți și copii provocați mental.
În decembrie 2013, mă gândeam să am un prieten pentru Betsy. Când am ajuns la adăpost, Walter stătea în colț, speriat, tremurând. Avea șase luni și știam că trebuie să vină acasă cu noi. În timp ce mă uitam prin acte, când am ajuns acasă, am observat că s-a născut exact în ziua în care mama a murit. El a fost darul meu foarte special de Crăciun de la ea. Ne-a trebuit destul timp să-l obișnuiam pe Walter, dar pe 5 martie 2016, Walter a trecut testul de certificare. Acum aveam doi din cei patru iepuri de terapie certificați de Pet Partners în statul Wisconsin.
Una dintre poveștile mele preferate era când eram lângă un lac și am luat o ceașcă de cafea, o femeie a venit la mine și a întrebat dacă ar putea face o fotografie cu Walter și Betsy, afirmând că fiica ei ar fi atât de fericită. Ea a spus că iepurele nostru a salvat viața fiicei sale. După ce a văzut-o pe Betsy, ea le-a cerut părinților săi un iepure. Au ieșit și au adoptat unul, iar fetița a devenit mai optimistă, are grijă de iepuraș și pare să aibă o viziune mai pozitivă asupra vieții. (Pentru copii pot fi potriviți și cobaii, numiți și porcușori de Guineea).
Imaginile au fost oferite de Ronald McDonald House, Health Heelers, fotografia MilPAWkee și Jenn Eckert.
Un copil face jucării pentru copiii bolnavi
Totul a pornit din momentul în care micuţul a vrut să cumpere jucării pentru copiii din spitale. Pentru că părinţii i-au spus că nu-şi permit, băieţelul că a început să facă singur jucăriile.
Oameni cu suflet mare au auzit de iniţiativa sa şi au început să-i doneze materiale pentru contrucţia jucăriilor.
Băiatul profită de timpul liber pentru a face jucăriile minunate, pe care le trimite apoi celor aflaţi în suferinţă
Copilul este un adevărat exemplu de bunătate, de la care avem cu toţii ceva de învăţat.
Fetița din imagine a primit o jucarie făcută de el.
Videoclip - 15 fapte de bunătate
Vedeți în acest videoclip 15 fapte ale bunătății (pot fi îndemnuri bune și pentru alții).
Emoţionant: cum au reacţionat patru poliţişti italieni, chemaţi de vecinii unor bătrâni singuri
Emoţionant: cum au reacţionat patru poliţişti italieni, chemaţi de vecinii unor bătrâni singuri
Patru polițiști au gătit paste pentru un cuplu în vârstă. E vorba despre Jole, de 84 de ani, și de Michele, de 94 de ani, din Roma, Italia, care au fost auziți de vecini plângând în casă.
Se pare că aceștia erau deprimați din cauza singurătății și a „știrilor de la televizor“, informează independent.co.uk. Bătrânii le-au spus polițiștilor că nu au mai fost vizitați de nimeni de câteva luni.
Polițiștii au postat pe Facebook poze cu cei doi bătrâni, după ce le-au gătit paste cu parmezan. În scurt timp, postarea a avut peste 23.000 de share-uri.
sursa